poveşti înscrise-n piele

Gandeste-te totusi ca povestile pe care mi le-ai lasat crestate dor.

Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

be kind

Ţi-am numărat cicatricile:
una la întâlnirea dintre ulna, radius şi humerus,
iar alta în palma mâinii opuse.
În schimb, pe umăr aveai în jur de zece cicatrici.
„De ce?”
Am întrebat,
dar am realizat imediat.

M-ai privit cu ochi sfidători,
şi nu mi-ai răspuns.
În schimb, mi-ai întors antebraţul
şi cu degete fine, ai început să le numeri pe ale mele.
Câte erau la număr?
Nu mai ştiu.

Ţi-ai arcuit sprânceana
şi m-ai îmbrăţişat.
„Eu nu mai simt durerea.
Tu de ce o faci?”

Am vrut să plâng.
Să-ţi explic că eu rănesc
şi distrug tot ce ating.
Şi că aceste cicatrici sunt tot ce mai am.
Dar am zâmbit,
şi am zis că…
din dragoste.

„Mai ştii când ai sărit după L.?”
Ai privit în altă parte,
şi cu regret,
ai răspuns:
„Da.”
„Ei bine, o parte din cicatrici îmi amintesc de vremuri fericite.”
„Cum te poţi răni din…

Vezi articol original 18 cuvinte mai mult

Anunțuri

A ramas la tine.

Zi cu zapada.M-am inghesuit in sufletul ei si-am murdarit-o de sentimente.

Iubire? Ma auzi? Mi-ai vazut eu-l depresiv? Sa-l fi lasat in asternuturi azi-dimineata, inainte sa plec de la tine…? Poate-l gasesc in poseta de piele de la mama; stii, am purtat-o saptamana trecuta. Ori e posibil sa fi murit inghetat printre fulgii cancerigeni de matase?

Sau tu mi l-ai furat, iubire? L-ai ascuns printre penele de corb ce-ti acopera inima. -Nu-mi plac penele alea, sa stii. As vrea sa vad sange, sa vad acel organ pulsand, sa-l simt pompandu-ti viata-n vene. Si cand ma uit la el vad numai intuneric.-Iarta-ma, am deviat.

Nici sa scriu nu mai pot, observi? Ma-nvart aiurea printre litere, le vad crescand si chicotind. Ma faci fericita, iubire. Dar eu am nevoie de acel eu depresiv pierdut prin patul tau facut din suspine. Am nevoie de el. Anunta-ma daca iti amintesti ce-am facut cu el.

Vad fulgii tremurand pe geam. I-am pangarit cu sufletu-mi murdar; si-acum, ce? Ei sufera pentru mine. Eu nu sufar pentru ei.