Fatal (3)

Eram singură într-un bar al sărăntocilor, înconjurată de studenți, simțindu-mă frivolă și proastă. Poate doar rezonam cu persoanele din jur. O voce din capul meu mi-a aruncat o remarcă acidă despre snobism si s-a retras într-un loc la care eu nu aveam acces. Și totuși, era creierul meu. Ar fi trebuit să mi-l pot controla. Ar fi trebuit să găsești pe cineva. Corect.

Am scrutat mulțimea și m-am umplut cu energia ei, lăsând-o să mă pătrundă, să îmi devoreze gândurile și să îmi mângâie pereții interiori.

Am ochit un puști brunet cu ochi căprui, care mirosea a mere si scorțișoară și i-am zguduit universul în jumătate de ora. L-am scos din acea dugheană și l-am dus pe o stradă de pe care se putea vedea un câmp obosit, presărat cu resturi de plante si câte un șoarece hoinar. L-am așezat sub stele, oarecum tristâ câ acestea refuzau sâ strălucească și deasupra mea.

I-am mângâiat claviculele cu buzele si i-am depus săruturi ușoare pe bărbie. I-am aruncat un zâmbet crispat si mi-am scos cel mai credincios prieten de sub rochie. Scârbită de toata șarada, i-am trecut lama peste gat cu mișcare scurtă si i-am dăruit veșnicia.

Marcus respira cu nesaț de undeva din întuneric, satisfăcut de rapiditatea cu care eram capabilă sa îmi ating scopurile. Noaptea mă împresura, vedeam nori de fum gros ce conturau chipul puștiului mort. Simțeam că mă înec, simțeam că am luat foc, simțeam că lumea se revoltă, că în sfârșit mă pedepsește pentru ce făceam. Cădeam; nu știu unde, dar continuam să cad.

Anunțuri