Cădere

Tough Luck

Mă ofilesc. Simt cum toata lumea trage de mine încoace și-ncolo și țipă la mine si toți cer ceva, toți vor ceva de la mine. Încerc sa fug dar ei sunt peste tot, mi-au invadat lumea plina de unghere întunecate. Încerc sa mă cufund in dulci umbre si non-culori dar ei mă smulg violent, im creează vânătăi, îmi scot aerul din plămâni, îmi dau palme peste palme și șuturi in stomac si mă ucid încet. Aș vrea s-o facă mai repede, mă dezintegrez. Am senzația ca pierd bucăți de piele vânătă in timp ce merg, ca las oase si mușchi prin locuri pe cere le ating fugar si nu pot sa le adun, nu pot sa redevin întreagă. De ce nu mă omoară odată? De ce nu mă încuie într-o cutie, de ce nu mă lasă sa putrezesc? De ce mai resusciteaza o bucata de carne care nu poate sa le dea nimic? Vreau o cutie a mea. Vreau sa nu mă mai tragă in direcții diferite, sa nu mă mai doară mâinile si sufletul si degetele de la picioare. Îmi vreau ungherele de liniște si noapte si nimic gol, pur si frumos.

Anunțuri

Fatal (4)

tumblr_ni3z5ccGSg1r1hjqso1_1280În timpul căderii timpul nu a mai contat. O versiune a mea cu ani buni mai tânără, îmbrăcată cu rochița neagră de la înmormântarea mamei si cu un zâmbet gol m-a privit indulgent. Această Lucia era pură. De asemenea, era probabil scârbită de ce se alesese de viitorul său. Am încercat sa mă apropii, să o pot consola in vreun fel pe fetița aceea străină care eram eu. O pereche de gheare nevăzute m-au ținut pe loc amenințând sa îmi străpungă pielea odată cu următoarea mișcare. Atingerea lor a venit împreună cu un zumzăit neclar pe care îl ignoram cu încăpățânare.
După câteva minute in care tot ce am făcut a fost sa respir sacadat, am cedat șoaptelor insistente care încercau sa îmi trezească interesul. Odată ce am decis sa le ascult, înțelesul lor m-am pătruns cu brutalitate. Era numele meu, pronunțat in mod repetat, hipnotizant, de vocea rece si plina de venin a lui Marcus.
Nevoia de a mă întoarce la el a devenit brusc presanta, de parca un alt minut petrecut in absenta lui mi-ar fi provocat chinuri inimaginabile. De parca as fi fost sortita neantului.
„Lucia. Vino la mine, înger negru. Lumea ta te cheamă. Învinge-o. Vino la mine, Lucia.”
„Nu știu unde.”
Întunericul era peste tot, mă îmbrățișa, rece si răspândind o aroma grețoasă de plastic topit. Se voia in mine si mă voia in el, iar eu știam ca acolo m-as simți ca acasă. Vocea lui Marcus, însă, nu voia sa mă lase sa plec. Iar eu am urmat-o, deoarece știam: in momentul in care îmi părăsisem viața si îl urmasem pe el, îmi trădasem originile si mă dăruisem lui.
Siguranța mea a răspândit întunericul iar eu am alergat, fără direcție, pana când m-am trezit. Corpul îmi era liniștit, așezat într-o poziție nefireasca pe pat, iar capul mi se afla pe picioarele celui care mă ghidase înapoi. Își trecea degetele absent prin parul meu fără sa mă privească.
„Știam ca te vei trezi”
M-am mulțumit doar sa îl privesc cu ochii mari, pana când mi-a întors căutătura. Am crezut că disting panica in ochii lui, dar expresia lor a devenit imediat distanta si puțin amuzata
„Ești o adevărată pacoste”, crede-mă pe cuvânt, zise el cu jumătate de zâmbet
„Păcat ca nu m-ai aruncat într-un șanț când ai avut ocazia.”
„Nu-mi da idei.” Părea ca se distrează de minune.
„Scuze, șefule. Poate înălțimea ta sa mă lumineze? Ce naiba s-a întâmplat după ce am căsăpit puștiul cu miros de mere?”
M-a privit înciudat.
„Culca-te. Daca supraviețuiești câtorva ore de somn si nu te lași împrăștiată prin alte lumi, o sa te lămuresc. Poate. In timpul asta mă duc sa caut o colonie cu miros de mere.”
„Ce nesim…”
„Vezi-ti de gura aia spurcata, draga mea. Acum dormi.”
Si am adormit.

Un Țigan M-a Învățat Să Apreciez Ce Am

Gabi si-a facut blog sau Cum se maturizeaza unii oameni

Trip După Trip

Am fost cam grăbit astăzi. Du-te de colo colo, fă asta, fă aia. Eram tot pe fugă.

După ce am ieșit de la lucru, m-am dus să mă văd cu băjeții mei, dar înainte să ajung la ei mi s-a întâmplat ceva neașteptat. Am fost oprit de un țigan tânăr, care mi-a cerut un foc. Mi s-a adresat cu „Boss ai un foc că-s vai și amar de mine.” Eu, fumător înfocat și prietenos, i-am întins bricheta mea.

Din start i-am spus: „Și a mea merge ca pula.”

„Măcar ai.”

Cred că acela a fost cel mai mare adevăr pe care l-am auzit vreodată din gura unui țigan. Chiar așa era. Eu măcar aveam brichetă să-mi aprind țigaretele, el nu.

Așa am fost învățat astăzi de un țigan să apreciez lucrurile pe care le am.

Vezi articol original

Buna dimineata…visule

o raza .. un zumzet de viata al furnicarului cotidian..
un gand, o palida frantura din reverie mi-ai ramas..
in minte .. blocat, rupt de palpabil

prin piele .. suvoaie de tremuri
alearga in ritmul sacadat al inimii.
cu privirea-n gol, pupila marita,
derulez ultima frantura de proiectie
a imaginii perfecte de gand calm si ..
..femeie

in vibratii de sunete, zgarieturi de tocuri
valuri de parfum .. incet te-ndepartezi
un ultim ecou, o privire, un zambet.
zdruncina logica

si clipii,
in izul nimicului alb al cetii dimineata
asortat de aroma proaspat macinatei cafele
cu savoare de tutun ,
buna dimineata .. visule ..

-Sebastian Enache


poveşti înscrise-n piele

Gandeste-te totusi ca povestile pe care mi le-ai lasat crestate dor.

Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

be kind

Ţi-am numărat cicatricile:
una la întâlnirea dintre ulna, radius şi humerus,
iar alta în palma mâinii opuse.
În schimb, pe umăr aveai în jur de zece cicatrici.
„De ce?”
Am întrebat,
dar am realizat imediat.

M-ai privit cu ochi sfidători,
şi nu mi-ai răspuns.
În schimb, mi-ai întors antebraţul
şi cu degete fine, ai început să le numeri pe ale mele.
Câte erau la număr?
Nu mai ştiu.

Ţi-ai arcuit sprânceana
şi m-ai îmbrăţişat.
„Eu nu mai simt durerea.
Tu de ce o faci?”

Am vrut să plâng.
Să-ţi explic că eu rănesc
şi distrug tot ce ating.
Şi că aceste cicatrici sunt tot ce mai am.
Dar am zâmbit,
şi am zis că…
din dragoste.

„Mai ştii când ai sărit după L.?”
Ai privit în altă parte,
şi cu regret,
ai răspuns:
„Da.”
„Ei bine, o parte din cicatrici îmi amintesc de vremuri fericite.”
„Cum te poţi răni din…

Vezi articol original 18 cuvinte mai mult