Fatal (1)

Incercam sa imi curat parul mult prea lung si aspru de sangele ce se uscase acolo ceva mai repede decat de obicei, pieptanandu-l cu degetele mele inspaimantator de albe. Si lungi.

Il lasasem pe numarul saisprezece in dormitor, sa se bucure de somnul pe care avusesem buna vointa sa i-l ofer mangaindu-l cu lama cutitului pe care mi-l lasase tati. Il imbratisase vesnicia in raceala ei ordonata si ii fredona gemete la ureche.

Ce placere fatala. Sa omori un fraier face cat o mangaiere pe obraz de la persoana iubita, cand esti in stare sa oferi asa ceva; e aceeasi furtuna de frunze moarte ce iti curenteaza arterele si iti ucide incet muschii pulsanti in disperare cronica si vanatai.

Ma priveam in oglinda si numaram porii in care se involburasera saruturile ultimei mele victime. Mi-am prins parul intr-un coc in crestetul capului si m-am intors la el. Numele sau era Adam, era blond si avea ochii albastri. Avea o expresie inocenta pe fata chiar si asa, dupa ce traise alaturi de mine. Teribil de enervant nu fusese cat inca traia, asa ca am fost blanda si mi-am insusit sufletul sau fara sa-l las sa sufere. Pe mine ma durea, in schimb. Ma durea acea unire periculos de dulce amaruie, imi facea acele firicele fine de par de pe ceafa sa se ridice, sa se zbenguie intr-un dans macabru ce ma electrocuta senin.

M-am scuturat de orice sentiment, mi-am acoperit trupul gol cu rochia ce zacea sifonata pe podea si mi-am sarutat a saisprezecea victima pe frunte. M-a izbit cu tandrete acel iz usor de moarte proaspata de care mi-am permis sa ma bucur timp de 5 secunde ale naibii de lungi.

Am ridicat arma aceea nepretuita si am curatat urmele de sange de pe ea cu limba. Am ascuns-o cu grija in maneca si mi-am trecut mainile pentru o ultima data prin parul lui Adam. M-am intors intr-o viteza gratioasa, am incuiat usa cu grija si m-am urcat in vehiculul negru ce ma astepta.

O mana calda si o pereche de ochi de un verde la fel de rece ca al meu ma asteptau. A inhalat dornic aroma de moarte ce plutea in jurul meu si mi-a oferit unul din micile sale zambete arogante care duhneau a aprobare.

„Ce fata buna.”
Cat il iubeam.

Anunțuri

A ramas la tine.

Zi cu zapada.M-am inghesuit in sufletul ei si-am murdarit-o de sentimente.

Iubire? Ma auzi? Mi-ai vazut eu-l depresiv? Sa-l fi lasat in asternuturi azi-dimineata, inainte sa plec de la tine…? Poate-l gasesc in poseta de piele de la mama; stii, am purtat-o saptamana trecuta. Ori e posibil sa fi murit inghetat printre fulgii cancerigeni de matase?

Sau tu mi l-ai furat, iubire? L-ai ascuns printre penele de corb ce-ti acopera inima. -Nu-mi plac penele alea, sa stii. As vrea sa vad sange, sa vad acel organ pulsand, sa-l simt pompandu-ti viata-n vene. Si cand ma uit la el vad numai intuneric.-Iarta-ma, am deviat.

Nici sa scriu nu mai pot, observi? Ma-nvart aiurea printre litere, le vad crescand si chicotind. Ma faci fericita, iubire. Dar eu am nevoie de acel eu depresiv pierdut prin patul tau facut din suspine. Am nevoie de el. Anunta-ma daca iti amintesti ce-am facut cu el.

Vad fulgii tremurand pe geam. I-am pangarit cu sufletu-mi murdar; si-acum, ce? Ei sufera pentru mine. Eu nu sufar pentru ei.

Pierderi

Vreau sa mai cred ca pieptul tau este cel mai sigur loc din lume si din el nu vor izbucni niciodata armate care sa ma puna la zid. Si cand ma trezesc cu mana goala, pe partea mea de pamant, vad stalpul plutind prin furtuna si noptile nu-mi mai sunt linistite… vreau sa uit tot, sa nu-mi mai intind mana in zadar spre o imagine inselatoare care se departeaza mereu cand vreau sa o iubesc sau cand vreau sa ma iubeasca. Si mai presus de orice… nu vreau sa stiu ca treci pe langa mine cand sufar pentru noi.
Imi voi inchide ochii si-mi voi inchipui ca nu stiai ca sufar desi in sinea mea stiu ca ti-am spus asta mai devreme si mai stiu si ca voi cadea in gol, dar prefer caderea decat sa te vad cum treci pe langa mine… Pacat ca inimile si pamanturile lor comune nu se pot lipi cu super glue!

https://www.facebook.com/pages/Goodreads-Quotes/154324724676206?refid=52

Impassive. Another letter for you.

Cel mai dulce pe buzele mele e sadismul. Ma-ncalzesc la cenusa trista care odata era sufletul tau, care zacea mai demult ca o platosa in jurul sentimetelor mele, incercand sa le protejeze.
Intelegi? Nu mi-a pasat. M-am pierdut printre vesnicele visuri pasionale si am uitat sa te mai iubesc. Ti-am urat toate pornirile romantice, fiecare gest dragastos al tau m-a umilit, m-a obligat sa raman in genunchi, oferindu-mi noi cicatrici la fiecare incercare de a ma ridica.
Daca m-ai fi iubit mai putin as fi sfarsit prin a ma risipi pe mine, iar nu pretioasa ta cenusa care nu mai valoreaza nimic.

Desperate. Another letter for you.

Prea rece.
Ai uitat sa alungi frigul din mine suflandu-mi in palme si pori. Iti mai amintesti cum sa-mi rasfiri degetele si sa le saruti pe rand, cum sa-mi sufli viata in trupul meu mort?

Cicatricele-mi ard de dorul zambetului tau. Ranile ma striga, imi smulg sentimentele prin piele, ma dezbraca de tine si mi-e iar frig.
Nu lasa o alta iarna sa ma mai ucida odata.
N-o lasa sa-mi scoata inima pe gura si in acest decembrie nehotarat.
N-o mai lasa.