Healing is difficult

Sunt slaba. Imi urasc temerile, faptul ca sunt introvertita, dar si incapatanarea. Urasc faptul ca nu fac altceva inafara de a ma face demna de dispret pentru cei din jur, doar tinandu-le piept. Desi nu stiu sa imi sustin ideile, o fac cu incapatanare; vreau sa biruiesc in toate luptele cu ceilalti inainte de a birui in cea cu propriul eu.

Nu voi accepta sa fiu batjocorita. E fie cum spun eu, fie deloc.

Mi-e teama ca ma voi prinde si eu odata in nenumaratele tentacule intinse de nepasare, dar vreau sa ma ajut pe mine. E insignifiant ce se intampla in jur. De nu duc batalia-mi sufleteasca pana la capat, voi sfarsi ‘necata in fericire superficiala si principiile-mi vor fi batatorite de altii. De vor fi in veci batatorite, va fi numai din cauza infinitului razboi al trupului cu sufletul si mintea mea.

Nu ma voi pierde-n incercarile patetice de-a lega ceva, oricat de plapand, cu o alta fiinta. Voi ramane inclestata de egoismul meu, mandra si pustie, cum am fost mereu.

Pierduta

Sunt camere albe. Sunt zeci de coloane ce ma-nconjoara. Un labirint al viselor prin care disperata calatoresc sperand a-mi gasi realitatea. Alerg, torturata de dorinta; nu mai pot distinge de-i adevarat ori nu. O cheie ruginita-mi zace in palma. Pot jura ca n-o aveam. Dar o am. Eu stiu ca-i salvarea mea. Ea stie ca eu stiu.
Un ranjet nebunesc imi cuprinde fiinta. Alerg in pura agonie si ma regasesc. Si ma-nconjoara nimicul.
Ma-ntorc, umilita, in labirintul trist al mintii mele. El stie ca eu stiu; gandeste ca sunt slaba. Ma vrea intoarsa impotriva-mi.