Iubesc?

tumblr_mcmdccbyow1r3wmrbo1_500.jpg
Îmi simt sufletul sfâşiat, rupt în fâşii străine una, de alta. Nu ştiu cum să îmi acopăr disperarea, tristeţea care mă copleşeşte. Sunt atât de departe, sunt amintiri atât de îndepărtate.

Știu că nu mi-e îngăduit să fiu trist și să-mi șterg lacrimi. Dar aceasta nu o va afla nimeni. Voi rupe paginile și le voi arde. Lasă-mă acum să strig pentru mine fericirea asfințită aici, în odăița cu pereții scunzi și cu două ferestruici. Eu voi scrie și mă voi ruga Domnului ca tu să plângi, iar atunci voi putea plânge și eu, cu lacrimi multe și neștiute. Nu le va afla nimeni. Lasă-mă să-și destăinuiesc ție fericirea singurătății mele. Știu, aceaste e o mare slăbiciune. Știu cât de abătut mă voi afla mai târziu. Dar mă simt acum atât de singur și de trist în odăița mea…
~Mircea Eliade

Vor sa ma prefaca-n cioburi

O carapace goala. Aici ma ascund, printre lacrimi si incercari puerile de a-mi reveni, de a ma ridica dupa fiecare lovitura. Zambesc. Superficial. Si nu e niciodata de ajuns. Ei stiu ca imi e tot mai greu sa imi opresc tremurarea convulsiva a umerilor. Ei stiu ca nesiguranta ma-nvaluie. Mi-e tot mai greu sa razbat.
Si totusi ii inving mereu.
Ma-mbrac cu suferinta. Ca si rasetele, e-o bucata din mine; de vreau ori nu. Oare de-o alung imi voi pierde sinele?