Dreams

Visele sunt adevarate atata timp cat dureaza, si oare noi nu traim din vise?
-Alfred, Lord Tennyson, The Higher Pantheism

//

Anunțuri

Zile de vacanta.

Ma dragii mei, multi au impresia ca mi se rupe de parerile lor. Mno, acum, ce sa va zic? Daca au impresia ca voi incepe sa plang din cauza acestora si sa stric tastatura busind cu capul in ea, ii dezamagesc rau de tot.
Initial voiam sa scriu despre vacanta, da’ renunt. (Ce sa zic? Ca de trei zile tot ce aud e: Ai terminat scoala, bai? Si ca eu raspund mereu acelasi lucru?- M-a terminat ea pe mine.)
Acestea fiind zise, iertati-mi va rog postul de 95 de cuvinte in care nu scrie nimic. Vacanta placuta sa aveti!:)

Miss

Iti scriu cu un dor nebun-dor de tot. Mana mea stanga aluneca frenetic pe coala mult prea alba de hartie incercand sa exprime ce n-am putut niciodata sa-ti spun privindu-te in ochi.

Ai fost pentru mine aerul proaspat ce m-a salvat de la o lume toxica. Ai fost cel care m-a umilit, care m-a tratat ca pe o femeie nobila; si amandoi stim ca nu eram decat o pustoaica nenorocita cu prea multe probleme. Ai fost singurul care, in loc sa ma pupe in cur cand plangeam, sa ma sufoce luandu-ma in brate si sa ma bata usor pe cap, imi dadea o palma si ma aducea la realitate. Nu m-ai lasat sa traiesc in universul creat de mintea mea si poate ca e bine, sau nu.

Si acum imi lipsesti. Ma bate gandul sa imi trec geanta aceea cu bareta lunga peste cap si sa alerg pana la tine, desi ne despart sute de kilometri. Pot oricum sa fumez ceva ramas de la tine si n-o sa simt oboseala. Ma vei accepta? Stii ca nu traiesc pentru altcineva. Ma poti omori, dar numai dupa ce ma mai arunci odata in paul tau cu cearsafuri verzi. Numai dupa ce iti vei mai afunda odata limba adanc in gura mea incercand sa-mi absorbi viata. Numai dupa ce ma vei mai lasa odata sa-ti sarut abdomenul-sa-ti ling iar si iar muschii bine definiti. Abia apoi ma vei putea ucide doar muscandu-mi cu ardoare incheieturile, lasand sangele meu cu gust de sex sa te inece. Sa-ti impletesti atunci degetele cu ale mele, vreau sa iesim din noi tinandu-ne de mana.

Orbitor

Cu parul de o culoare  mai intunecata decat noaptea insasi, cu buzele prea des muscate, cu ochii albastri de gheata pierduti intr-o veche amintire, cu sinele cufundat in mister, iti ameteste sufletul si te rapeste.

Uiti ca esti intr-un tren cu zeci de alte persoane care strabate campiile reci si ploioase cu viteza melcului. Uiti ca fiica ta te asteapta intr-un colt al patului, terifiata de monstrii ce o bantuie de cand mama ei a murit. De fapt, ce o sperie, in mod inconstient, sunt demonii pe care ii descopera in ochii tai atunci cand te priveste direct. Seamana prea mult cu cea pe care ai iubit-o odata, cu acelasi par blond, foarte drept, cu pistrui discreti pe nas si rasete in ochii precum niste lacuri verzi. Pana si imaginea femeii ce pusese stapanire pe viata ta e acum o mica palpaire pe fundalul unei alteia, o bruneta ale carei bucle cad valuri peste pielea moale, alba a gatului, ai carei ochi fac sa-ti inghete sangele in vene, pentru al carei zambet simti ca ai putea ucide.

Tu, un american visator, ingropat intr-o mlastinoasa Anglie fara pic de lumina, esti fulgerat de prima femeie cu adevarat frumoasa din aceasta tara de rahat.

Modul in care rosteste cuvintele, aruncate la intamplare la fel ca picaturile de ploaie sub accentul britanic impecabil, felul in care gesticuleaza, prinsa in povestea ei, genele sale scurte, doua semiluni negre ce flutura rar, nenatural, te tulbura, te-arunca in vai adanci , in nestiinta, ignoranta.

Pasari negre calatoresc pe cerul ascuns atat de bine de norii vesnici prezenti. Ti-ai dori sa fii acolo, cu ele, ori sub campia ce se-ntinde dedesubt; lovit de-un fulger, inecat de tipetele vietatilor de-acolo ce-ti infasoara cu fiori sira spinarii.

Orice ai da sa scapi de farmecele vrajitoarei, dar stii ca existenta ti-e schimbata irevocabil.

Cobori din tren, o iei de mana, o conduci prin tunelul de nori ce va calauzeste catre o cafenea pustie inconjuratata de glod si ploi marunte.

O privesti fascinat cum isi aprinde o tigara subtire; tu nu stii ce marca e-tu nu fumezi, nu recunosti acest viciu imbratisat si abandonat in liceu. Trage cu gratie si nesat un fum, doua, umezindu-si alternativ buzele cu cafea.

Te intreaba; ii raspunzi. In expresia ei nu poti deslusi sentimente, ci doar acea raceala ce parca-i alearga prin vene, catre ochi, catre suflet, catre ratiune.

Trec secunde nenumarabile si minute agonizante in care doar tu vorbesti, in care afli despre ea nimic impachetat intr-o ridicare de umeri. Doar numele-i s-a indurat sa ti-l dezvaluie. O cheama Eva . Brusc tot ce vrei e sa o ridici in brate, sa o saruti pe fiecare mica parte a corpului, sa-i spui minciuni pline de adevar, sa o saruti fara sa-i spui ca saliva ta se va transforma in sange, sa o rapesti si sa o posezi, insa nu poti. Esti prea slab, iar ea e prea desteapta.

Esti inca prea legat de Maia, fetita ta de zece ani care asteapta un tata-propriul supererou s-alunge monstri ce zac chiar inauntrul lui.

Doar de-o clipa ai nevoie sa-ti revina-n minte stralucitoarea amintire a lui Mae, prima femeie blonda din viata ta care stia sa iubeasca. Iti amintesti zguduit de buzele sale de catifea, cuvintele dulci, cum, cat era de scunda, stia sa te-mblanzeasca si cum doar miniatura ei, fructul iubirii voastre te mai putea calma cu o mana mica trecuta prin parul si peste tamplele tale.

Ti-o amintesti cat de cuminte, binevoitoare glumeata ti se-nfatisa; nevrand, o compari cu cea care-si expune frivol misterul, fiind sigura ca te-a facut deja al ei. Inalta, palida, bruneta, o vezi acum in chip real. E doar o stanca minunata, dar nu e Mae, un suflet viu.

Parasesti vrajitoarea cea frumoasa cu un zambet si-o promisiune mincinoasa si-acasa iti gasesti printesa cea copilaroasa. A reusit s-adoarma fara tine si un inger blond intruchipeaza. Maia e la fel ca Mae. Scunda, palida, cuminte, totodata bataiaosa.  E fata ta: ea merita orice, tot ce-i mai bun ea merita, dar nu sa te predai, orbit, acelei aratari brunete c-o pojghita apoasa peste ochi; mister.

Oda pentru drac

Fata mea, gandesti tu oare

cata vreme te-am dorit?

Te-am vegheat sub luna, soare

-zambete cat ti-am cersit?

Sanii tai cei dulci, copilo,

I-am ravnit in palma mea;

Gura ta mica, naiva,

s-o cuprind cu gura mea.

Iara tu, fata netoata

ca ielele m-ai vrajit,

M-ai lasat in umbra lunii

-farmecele ti-au pierit.

Sa te am nu m-ai lasat,

intr-o zi cu ploi marunte

Zana, drac impielitat

De n-oi fi tu fata mare-

-de n-as vrea, tot te omor.

Vin la ma-ta sa te iau,

vrajitoareo cu-ochi de jad

Sa te duc unde-oi vedea,

iara tu, pe mine-n iad.

~incercare de poezie

//

Apus de noi

Un apus dulce de soare invadat de stele aurii
te cauta cu disperare pentru mine-pentru diminetile noastre tarzii.
De sange ma pateaza pe buze si sani si pe par;
cu iarba ma incetoseaza in traume, tipete si dor.
Imi cresteaza cu icnete-n crestet amintiri fierbinti si nesat
ii scapa un geamat adanc, nenorocit intrupat de extaz.

~incercare de poezie

Trecut de dorinte.

Alearga pe campuri bolnave de maci si adu-mi ce odata tot tu mi-ai furat.  Rapeste-ma in repetate de randuri si daruieste-mi  visuri despre ganduri moarte. Taie-ti parul, inger blond, lasa-ti ochii sa alunge tristetea si daruieste-mi-i mie, alaturi de hohotele cristaline care te caracterizeaza. Uita-ma intr-o strangere naiva a mainilor noastre mici. Viseaza-ma in rochii de tafta si voal, cu corset si pene de corb, materializeaza-ma scunda, rosie-n obraji cu parul lung strans intr-o impletitura dibace.

Uita ca nu mai sunt ce am fost. Uita ca din ochii mei au curs lacrimi carora nu le-am tinut sirul, uita cat sunt de inalta, uita-mi expresiile faciale indelung studiate, uita-ma cu totul si obliga-ma sa renasc in ingerul care eram odata, pe care-l iubeai atunci.