Fatal (3)

Eram singură într-un bar al sărăntocilor, înconjurată de studenți, simțindu-mă frivolă și proastă. Poate doar rezonam cu persoanele din jur. O voce din capul meu mi-a aruncat o remarcă acidă despre snobism si s-a retras într-un loc la care eu nu aveam acces. Și totuși, era creierul meu. Ar fi trebuit să mi-l pot controla. Ar fi trebuit să găsești pe cineva. Corect.

Am scrutat mulțimea și m-am umplut cu energia ei, lăsând-o să mă pătrundă, să îmi devoreze gândurile și să îmi mângâie pereții interiori.

Am ochit un puști brunet cu ochi căprui, care mirosea a mere si scorțișoară și i-am zguduit universul în jumătate de ora. L-am scos din acea dugheană și l-am dus pe o stradă de pe care se putea vedea un câmp obosit, presărat cu resturi de plante si câte un șoarece hoinar. L-am așezat sub stele, oarecum tristâ câ acestea refuzau sâ strălucească și deasupra mea.

I-am mângâiat claviculele cu buzele si i-am depus săruturi ușoare pe bărbie. I-am aruncat un zâmbet crispat si mi-am scos cel mai credincios prieten de sub rochie. Scârbită de toata șarada, i-am trecut lama peste gat cu mișcare scurtă si i-am dăruit veșnicia.

Marcus respira cu nesaț de undeva din întuneric, satisfăcut de rapiditatea cu care eram capabilă sa îmi ating scopurile. Noaptea mă împresura, vedeam nori de fum gros ce conturau chipul puștiului mort. Simțeam că mă înec, simțeam că am luat foc, simțeam că lumea se revoltă, că în sfârșit mă pedepsește pentru ce făceam. Cădeam; nu știu unde, dar continuam să cad.

Anunțuri

Cum ma vrei?

Sunt cea mai puternica femeie pe care o cunosc. Stiu, sunt asa un copil spunandu-ti asta. Sunt tot ce ti-ai dorit vreodata, doar ca ti-a fost prea frica de conventii in care, stii bine, eu nu ma pot incadra . Si nici nu vreau. Dar inca iti este frica. Vad ochii tai arzand, trecand prin mine, incercand sa ma incendieze. Vrei sa ma vezi mistuindu-ma, stiu ca te trec fiori cand te gandesti la mine, umila la picioarele tale.

Eu pot sa fiu o mie de femei diferite, toate ascunse dupa aceiasi ochi verzi care au, de fiecare data cand ii privesc in oglinda, o alta sclipire.

Vrei sa-ti fiu fatala? Iti doresti sa iti naruiesc visele, sa-ti fur linistea?

Sau ma vrei langa tine, o umbra a inocentei, supusa, asteptand sa ma domini intr-o continua noapte ce ne-ar inghiti, lasand la iveala doar gemete ale incercarii tale de a ma topi in trupu-ti? Asa voi fi, promit, cum ma vrei, dar nu ma voi lepada de mine. Iar in ziua in care buzele tale vor sopti numele meu, cand ma vei strivi de cearsafurile albe cu flori verzi, dar mintea ta va fi in patul alteia, sa stii ca vei fi spulberat si in agonie iti vei da seama ca femeia distructiva pe care ai cunoscut-o la inceput n-a disparut. Erai doar prea ocupat incercand sa o domini si nu observai ca tu erai cel dominat.

Si ea, adica eu, daca ma urmaresti, va pleca cu-n enigmatic zambet fluturand pe buze. Vei ramane, iti promit, naucit si te vei intreba: „Cine, al cui a fost?”

Healing is difficult

Sunt slaba. Imi urasc temerile, faptul ca sunt introvertita, dar si incapatanarea. Urasc faptul ca nu fac altceva inafara de a ma face demna de dispret pentru cei din jur, doar tinandu-le piept. Desi nu stiu sa imi sustin ideile, o fac cu incapatanare; vreau sa biruiesc in toate luptele cu ceilalti inainte de a birui in cea cu propriul eu.

Nu voi accepta sa fiu batjocorita. E fie cum spun eu, fie deloc.

Mi-e teama ca ma voi prinde si eu odata in nenumaratele tentacule intinse de nepasare, dar vreau sa ma ajut pe mine. E insignifiant ce se intampla in jur. De nu duc batalia-mi sufleteasca pana la capat, voi sfarsi ‘necata in fericire superficiala si principiile-mi vor fi batatorite de altii. De vor fi in veci batatorite, va fi numai din cauza infinitului razboi al trupului cu sufletul si mintea mea.

Nu ma voi pierde-n incercarile patetice de-a lega ceva, oricat de plapand, cu o alta fiinta. Voi ramane inclestata de egoismul meu, mandra si pustie, cum am fost mereu.