Fatal (3)

Eram singură într-un bar al sărăntocilor, înconjurată de studenți, simțindu-mă frivolă și proastă. Poate doar rezonam cu persoanele din jur. O voce din capul meu mi-a aruncat o remarcă acidă despre snobism si s-a retras într-un loc la care eu nu aveam acces. Și totuși, era creierul meu. Ar fi trebuit să mi-l pot controla. Ar fi trebuit să găsești pe cineva. Corect.

Am scrutat mulțimea și m-am umplut cu energia ei, lăsând-o să mă pătrundă, să îmi devoreze gândurile și să îmi mângâie pereții interiori.

Am ochit un puști brunet cu ochi căprui, care mirosea a mere si scorțișoară și i-am zguduit universul în jumătate de ora. L-am scos din acea dugheană și l-am dus pe o stradă de pe care se putea vedea un câmp obosit, presărat cu resturi de plante si câte un șoarece hoinar. L-am așezat sub stele, oarecum tristâ câ acestea refuzau sâ strălucească și deasupra mea.

I-am mângâiat claviculele cu buzele si i-am depus săruturi ușoare pe bărbie. I-am aruncat un zâmbet crispat si mi-am scos cel mai credincios prieten de sub rochie. Scârbită de toata șarada, i-am trecut lama peste gat cu mișcare scurtă si i-am dăruit veșnicia.

Marcus respira cu nesaț de undeva din întuneric, satisfăcut de rapiditatea cu care eram capabilă sa îmi ating scopurile. Noaptea mă împresura, vedeam nori de fum gros ce conturau chipul puștiului mort. Simțeam că mă înec, simțeam că am luat foc, simțeam că lumea se revoltă, că în sfârșit mă pedepsește pentru ce făceam. Cădeam; nu știu unde, dar continuam să cad.

Anunțuri

Fatal (2)

Prima parte https://gandurileunuivisator.wordpress.com/2014/03/01/fatal-1/

Stiam ca si el ma iubeste, insa nu eram suficient de naiva cat sa sper ca va recunoaste asta in urmatorea decada. Impartaseam o prea puternica ura pentru a ne arunca in niste declaratii inutile despre a caror insemnatate nu stiam nici noi mai nimic.

Mi-am alaturat palma de a lui pentru cateva clipe, ca mai apoi sa si-o retraga discret si sa o puna pe schimbatorul de viteze. Nu m-a scapat din ochi, sapa in mine in incercarea lui obisnuita de a-si astampara foamea de cunoastere. Zadarnic, de parca nu-si inchipuia. Eram o prezenta amorfa, construita ddin antiteze. De ce-as lasa un barbat frumos pe care l-am urat inca din pruncie sa -mi cunoasca interiorul? Sentimentele nou descoperite nu puteau sa schimbe ura cu care eram amândoi dospiti.

„Un gand, draga mea?”

„Vreau sa dorm” , am murmurat.

„Am fata de fraier?”

„N-as putea raspunde sincer.”

„Nu ma intrebi de ce?”

Chiar eram curioasa, insa nu-mi placea sa recunosc, asa ca am ramas tacuta, lasandu-l sa continue.

„Speram ca dupa a saisprezecea crima sa vad remuscari pe chipul asta inexpresiv.”

Il priveam cu oarecare nedumerire. Radea cu o usoara retinere, probabil ca raspuns la expresia mea toanta. Ar fi vrut oare sa aiba grija de un copil rasfatat care sa planga la vederea unui cadavru? A scuturat moale din cap si m-a luat de mana fara sa ezite.

„O sa inveti sa nu-ti mai fie teama de mine. Nici de propriile tale gânduri. Poate atunci o sa-ti explic.”

M-am indepartat de privirea lui fara sa-i eliberez insa mana si m-am cufundat intr–un cer rosu ce-mi amintea de iadul din care proveneam. Un iad in care diavolii nu au coarne si ceaune cu lava fierbând, ci serviete, arme ascunse in seifuri si conturi despre care nimanui nu -i place sa pomeneasca. Noi insine am ales sa parasim aceasta lume dominata de pericole si sa ne cream propriul univers. Periculos si el, ce-i drept, dar pentru altii, nu pentru noi.

„Sa mergem sa dormim, draga mea.”

Dupa alte douazeci de minute in care tot ce am facut a fost sa privesc dara  deprimanta de nisip pe care o lasa masina , am eliberat mana de care ma agatasem si am coborat gratios din masina, parand a nu da importanta îngrozitorului mod in care imi arata rochia. Am prins un usor zambet pe fata lui Marcus, dar a disparut fiind inlocuit de vesnicul cinism. Am oftat si m-am indreptat spre hotelul trist in care ne petrecusem ultimele cateva saptamani.

M-am strecurat in camera prea putin spatioasa pe care o imparteam si mi-am schimbat hainele cu dexeritatea specifica, ignorand complet prezenta masculina din spatele meu ce dadea un adevarat spectacol încercând sa para plictisita. M-a urmat in  in pat si mi-a soptit

„Noapte buna, draga mea.”

„Ma cheama Lucia.”

A chicotit. Am adormit. Sau poate adormisem deja, Marcus nu chicotea in realitate.

Fatal (1)

Incercam sa imi curat parul mult prea lung si aspru de sangele ce se uscase acolo ceva mai repede decat de obicei, pieptanandu-l cu degetele mele inspaimantator de albe. Si lungi.

Il lasasem pe numarul saisprezece in dormitor, sa se bucure de somnul pe care avusesem buna vointa sa i-l ofer mangaindu-l cu lama cutitului pe care mi-l lasase tati. Il imbratisase vesnicia in raceala ei ordonata si ii fredona gemete la ureche.

Ce placere fatala. Sa omori un fraier face cat o mangaiere pe obraz de la persoana iubita, cand esti in stare sa oferi asa ceva; e aceeasi furtuna de frunze moarte ce iti curenteaza arterele si iti ucide incet muschii pulsanti in disperare cronica si vanatai.

Ma priveam in oglinda si numaram porii in care se involburasera saruturile ultimei mele victime. Mi-am prins parul intr-un coc in crestetul capului si m-am intors la el. Numele sau era Adam, era blond si avea ochii albastri. Avea o expresie inocenta pe fata chiar si asa, dupa ce traise alaturi de mine. Teribil de enervant nu fusese cat inca traia, asa ca am fost blanda si mi-am insusit sufletul sau fara sa-l las sa sufere. Pe mine ma durea, in schimb. Ma durea acea unire periculos de dulce amaruie, imi facea acele firicele fine de par de pe ceafa sa se ridice, sa se zbenguie intr-un dans macabru ce ma electrocuta senin.

M-am scuturat de orice sentiment, mi-am acoperit trupul gol cu rochia ce zacea sifonata pe podea si mi-am sarutat a saisprezecea victima pe frunte. M-a izbit cu tandrete acel iz usor de moarte proaspata de care mi-am permis sa ma bucur timp de 5 secunde ale naibii de lungi.

Am ridicat arma aceea nepretuita si am curatat urmele de sange de pe ea cu limba. Am ascuns-o cu grija in maneca si mi-am trecut mainile pentru o ultima data prin parul lui Adam. M-am intors intr-o viteza gratioasa, am incuiat usa cu grija si m-am urcat in vehiculul negru ce ma astepta.

O mana calda si o pereche de ochi de un verde la fel de rece ca al meu ma asteptau. A inhalat dornic aroma de moarte ce plutea in jurul meu si mi-a oferit unul din micile sale zambete arogante care duhneau a aprobare.

„Ce fata buna.”
Cat il iubeam.

Impassive. Another letter for you.

Cel mai dulce pe buzele mele e sadismul. Ma-ncalzesc la cenusa trista care odata era sufletul tau, care zacea mai demult ca o platosa in jurul sentimetelor mele, incercand sa le protejeze.
Intelegi? Nu mi-a pasat. M-am pierdut printre vesnicele visuri pasionale si am uitat sa te mai iubesc. Ti-am urat toate pornirile romantice, fiecare gest dragastos al tau m-a umilit, m-a obligat sa raman in genunchi, oferindu-mi noi cicatrici la fiecare incercare de a ma ridica.
Daca m-ai fi iubit mai putin as fi sfarsit prin a ma risipi pe mine, iar nu pretioasa ta cenusa care nu mai valoreaza nimic.

Desperate. Another letter for you.

Prea rece.
Ai uitat sa alungi frigul din mine suflandu-mi in palme si pori. Iti mai amintesti cum sa-mi rasfiri degetele si sa le saruti pe rand, cum sa-mi sufli viata in trupul meu mort?

Cicatricele-mi ard de dorul zambetului tau. Ranile ma striga, imi smulg sentimentele prin piele, ma dezbraca de tine si mi-e iar frig.
Nu lasa o alta iarna sa ma mai ucida odata.
N-o lasa sa-mi scoata inima pe gura si in acest decembrie nehotarat.
N-o mai lasa.

Ingenuncheat

Citea acel roman de cincisprezece ani.  Se citea pe sine, se oprea, voia sa ii vada filele usor ingalbenite cu miros specific arzand pe rand; se taia de luni pe care nu se obosise sa le numere. Cersea durerea pe care si-o provoca numai citind o litera.

De cincisprezece ani il chinuia o crima a subconstientului si romanul nu voia sa il ierte. Se priveau in camera semi-obscura, el si romanul. Ar fi voit sa faca dragoste cu acele cuvinte de neinteles dar la o cat de mica atingere vina il impingea in inconstienta.

De cate ori vor mai trebui sa treaca acei cincisprezece ani ca el sa poata termina romanul, ca buzele lui sa mai cunoasca gustul altor buze, sa poata incendia acel blestem, sa se mistuie si el in placerea flacarilor calde…

…sa adoarma simtind?

Want your dead body.

Mi te-am dorit pe perna

Doar ca parfum putrezit;

Miroase ca viata eterna,

Ca pielea nemoarta in vid.

Te-am dorit ca simpla prezenta,

Rasuflarea ta s-o inghit;

Parul tau in molipsitoarea-mi dementa

Sa-l smulg, sa-l sarut, sa-l ating.

Mainile tale sa-mi stranga

Si gatul, si pieptul, si sold,

Sa ma farami ca pe-o trista oglinda

Sa ma prefaci in lacrimi si colb.