Cioburi de trecut

Am uitat acea bucata de oglinda pe care o intrezaresc uneori in coltul ochiului, aceea pe care o asociez cu o copilarie a altuia, nu a mea.

Acea vreme in care caruselul din parc era doar pura bucurie; astazi, reprezinta melacolia brutala, dorintele pe care nu mi le pot implini, faptul ca toti au trecut pe langa mine, adaugand cate-o mica piatra la constructia ciudatei cu ochi verzi de astazi.
Imi revad prietenii cu care obisnuiam sa ma joc in nisip odata la cateva luni si simt de fiecare data cum dorul involbureaza marea de sentimete pe care in van incerc sa le linistesc. Revad aceste amintiri umblatoare care fac ca toata viata sa-mi treaca prin fata, ca toti anii reprimati in subconstient sa revina cu violenta, vii in mintea mea.

Urasc trecutul. Ma-ntuneca si scoate la iveala partea mea neortodoxa, flamanda de disperare, pe care o hranesc din razbunare; vreau sa ma razbun pe slabiciunea cu care imi las mintea invadata de imagini distructive.

Anunțuri

Perks…or not?

Ma aflu intr-o dilema existentiala. Ma aflu intr-un conflict cu mine insami, intr-o depresie post-perks of being a wallflower si ma obsedeaza acelasi subiect.

Abia am terminat de citit cartea. Prima pe care am citit-o in intregime, in engleza. Si am iubit fiecare cuvant din ea.

Ideea e ca ma simt trista. Nu m-as fi definit ca „wallflower”, pana acum; mi-am dat seama totusi ca degeaba incerc sa „particip” la scoala. Degeaba ma am bine cu colegii, daca imediat ce ajung acasa, toti uita de mine. Sunt wallflower pentru ca dupa ce parasesc curtea scolii revin la starea mea de observator. Pentru ca sunt singura care merge acasa si scrie in prostie chestii pe care a doua zi le sterge, sau citeste pana i se inchid ochii, timp in care ceilalti merg la petreceri, se indragostesc, isi impartasesc secrete, barfesc. Eu nu fac nimic din toate astea pentru ca pe nimeni nu intereseaza aberatiile mele.

Si chiar am vrut. Vreau. Dar eu raman eu. Tot o ciudatenie antisociala cu mari probleme emotionale, care nu se poate apropia de nicio alta persoana, aparent fara motiv. De fapt, motive sunt, probabil, dar eu chiar nu-mi dau seama de greselile mele. Si astfel ajung asa. Patetica.

Mda. Am tendinta de a ma apropia de oameni cu o varsta foarte diferita de a mea. Sunt o trista, stiu.

Cred ca poza exprima mai bine decat mine ce vreau sa zic.

favorite-perks-being-wallflower-quotes--large-msg-133883010021

http://fuckyeah-perksofbeingawallflower.tumblr.com/post/37999181182